Feeds:
Articole
Comentarii

Societatea foarte civila

Am participat recent la un focus grup organizat de CEETRUST despre societatea civila. Prima intrebare a fost chiar “ce credem noi ca e societatea civila”. Eu am raspuns ca suntem noi toti, in mod potential, atat timp cat facem ceva pentru o cauza (nu neaparat majora), in mod altruist. Si chiar cred asta. Cred ca nu e nevoie sa infiintezi un ONG sau sa lucrezi pentru unul. Am si un exemplu foarte concret. De fapt, am multe de tot, insa acesta e foarte proaspat. Vali, un fost coleg de la Fundatia Soros (da, e drept, el lucreaza intr-un ONG, insa actiunea lui civica nu are legatura cu locul de munca) a initiat o licitatie de carti (carti din biblioteca personala!) cu scop caritabil. Fundraising cetatenesc. Banii stransi urmeaza sa ii doneze Asociatiei IHTIS, despre care v-am mai povestit – o organizatie infiintata si condusa de persoane cu dizabilitati fizice, motorul asociatiei fiind Michi, o femeie absolut remarcabila, de la care multi am avea ce invata! IHTIS are o campanie de strangere de fonduri pentru infiintarea unui centru de viata independenta, un loc informal unde tineri cu dizabilitati fizice sa invete, unii de la altii, ca pot fi autonomi, daca nu chiar independenti.

Vali a initiat actiunea pe blogul lui, dar a trimis mailuri si colegilor din fundatie, iar foarte multi au percutat, licitand pentru carti (stiu, caci inca mai am casuta de e-mail activa si am urmarit toate schimburile de mailuri pe tema asta). Mi se pare o idee remarcabila…un gest absolut dezinteresat, al unui “om bun”, in adevaratul sens al cuvantului. Felicitari, Vali! Sper ca ideea ta sa prinda si sa se inmulteasca!

Tara de kko!

Simt cum ma umplu progresiv de nervi tot uitandu-ma la stirea cu barbatul din Targoviste care a avut tupeul nemasurat sa faca poze unor masini de politie parcate cu nesimtire intr-o statie de autobuz. Politistii s-au simtit brusc ultragiati si l-au luat pe om la politie. Doar ca tipul (pe care l-am auzit si vorbind un pic mai devreme in direct la Realitatea) era unul “de-al meu”. Adica unul care nu se intimideaza si isi cunoaste drepturile. Asa ca l-a dus mintea sa filmeze cu telefonul mobil in masina de politie, in timp ce era dus la sectie. Iata filmuletul:

Ma bucur ca i-a dat in judecata pe politisti/politia si sper sa aiba curajul sa mearga pana la capat cu procesul. Si sa ceara daune cat mai mari! Ca e singura chestie care ar putea fi obtinuta….ma indoiesc sincer ca politistii vor fi dati afara, vor suferi vreo sanctiune naspa etc. L-am vazut pe seful politiei Dambovita spunand acum cateva minute, prin telefon, tot la Realitatea, ca baietii lui erau in timpul serviciului (bine, el folosea limbajul de lemn “specific”) si ca nu aveau unde sa parcheze decat in statia de autobuz, altfel ar fi incurcat circulatia. Nu ma innebuni!!! Deci legea e doar pentru catei, nu? Si daca tot nu se simteau cu musca pe caciula (deci daca era justificata parcarea lor in statie etc), atunci cu ce i-a deranjat ca le-a facut cineva poze la masina? Erau pe domeniul public, in exercitiul functiunii (adica platiti de contribuabili, deci si de domnul care facea poze), iar pozele erau, oricum, cu masina, nu cu ei. Si mai incredibil mi se pare ca Politia, in loc sa isi puna cenusa in cap si sa ii traga, macar de ochii lumii, de urechi pe angajatii lor care au facut clar un abuz (existand proba video)..i-a intocmit dosar penal. Va vine sa credeti?! Cica pentru ultraj.Imi amintesc – pentru comparatie – de cazul cu doamna tupeista nevasta de mare mahar care a sfidat de-adevaratelea politia, cu presa alaturi, in fata la Marriot…plecand in tromba, in ciuda politistului care a intentionat palid sa se puna in fata masinii. Nu i-am vazut pe p0litistii cu pricina punand mana pe cucoana si bagand-o in masina lor, sa o duca la sectie. Pai nu, ca doamna ea o Doamna! Nu traim intr-o tara de kko? Ba chiar de kkt, ca sa fiu “mai precisa”!!!

Nu, nu vreau sa ma refer la cresterea euro si la cat inseamna acum in lei ratele muuultelor noastre credite. Dar sunt multe chestii care se intampla mai nou si care, cica, ar avea legatura cu criza.

De pilda, un lucru bun: nu mai e asa aglomerat pe sosele (scria ieri un ziar ca ar fi din cauza ca multi dintre cei care aveau masini in leasing ar fi renuntat la ele…habar nu am daca e asa, dar cert e ca se circula mult mai bine decat anul trecut).

Dar exista si efecte naspa. Mult mai multe. Unul care ma crizeaza rau e ce se intampla pe televiziuni. Pricep, au scazut bugetele de publicitate, deci se bat toate pentru bani mai putini. Deci se bat mai cu sange. Eu sunt addicted de televizor si ma uit 90% din timp la canalele de stiri: Antena 3 si Realitatea. Imi placea emisiunea lui Gadea…dar acum este imposibil de urmarit, totul e telenovela de prost gust (sau vorba “cuiva” : s-a transformat in “Dan Diaconescu in direct”). Si mai enervant e ca inteleg ca reteta functioneaza, adica le-a crescut audienta. Ce conteaza ca audienta nu mai e aceeasi, premium, ci e furata de la OTV, in timp ce noi, astia care ne uitam inainte cand vorbeau despre lucruri serioase, am ramas fara obiectul vizionarii! Creste audienta, vin banutii!!! Mai rau este ca, mai nou, toata emisia celor doua posturi “de stiri” s-a metamorfozat, tabloidizat, cretinizat. De doua zile nu mai rezist sa ma uit decat la TVR si N24. Ieri, cel putin, a fost cel mai rau. 80% din timp se intreceau sa transmita cat mai in direct chestii morbide, legate de handbalistul care a murit. Nu, nu sunt cinica, imi pare rau de ce s-a intamplat, insa mi se pare degradant sa arati fiecare lacrima, fiecare oftat, fiecare coroana de flori, fiecare persoana care sufera sau pretinde ca sufera, ca e dat la televizor. Si sa arati asta NON-STOP. Nici daca ar fi murit Iliescu nu cred ca trebuia sa avem parte de asemenea demonstratie de care de reportaj trimise peste tot pe unde ceva se intampla legat de moartea acelui om. As we speak (sau as I write), la Realitatea TV este a patra stire despre asta. Muzica tragica, imagini cu lumanari, voci stinse. Daaa…pricep, a murit un om, era un sportiv bun, a fost ingrozitor. Dar de ce trebuie sa facem totul a la PRO TV? De ce nu aruncam un ochi la televiziuni din tari civilizate (caci e clar ca noi nu suntem), unde asta ar fi un fapt divers prezentat cu demnitate, intr-o stire de un minut jumate, in partea a doua a unui buletin, fara pasiunea pentru morbid pe care o remarc la televiziunile noastre. Pana si Libertatea mai gaseste si alte subiecte de prezentat (am vazut la taximetristul care m-a adus azi la birou prima pagina din editia de azi si era cu o blonda semi-nuda…thank God!). Vorba lui Badea, “nu ne mai facem bine”.

Ema

ema

In urma cu doua zile am primit un e-mail de la cineva din Slobozia (orasul meu natal). Era mama unei fetite, citise pe blogul meu ca sustin diverse actiuni/cazuri/campanii umanitare si ma ruga sa scriu si despre Ema, fiica ei (numele intreg fiind Florina Emilia Baba). Mi-a dat link-ul catre un blog care scrisese deja povestea Emei. E blogul unei jurnaliste de la Jurnalul National (sper sa nu se supere pe mine ca am preluat de pe blogul ei fotografia Emei), care a scris si un articol despre Ema si mama ei. Este un articol integrat intr-o campanie JN – Copii speciali intr-o Romanie autista. Puteti citi acolo povesti emotionante ale unor copii si parinti care se lupta cu destinul, cu lipsa de reactie si interes a autoritatilor, cu autismul nostru, al celor din jur, carora ne e mai comod sa ne gandim doar la noi si la problemele noastre. Evident, sunt multe cazuri care au nevoie de ajutor si imi este, recunosc, dificil, dupa ce am citit mai multe articole despre copii autisti din toata tara, sa ma opresc asupra unuia singur. De aceea v-am si dat link-urile catre toate articolele din campania JN, in caz ca veti dori sa sprijiniti un al copil. Eu sper insa ca macar o parte dintre cei care intra pe blogul meu sa vada ce mai scriu sa o ajute, intr-un fel sau altul, pe Ema. Cand mai ajung la Slobozia sper sa le si cunosc personal, pe ea si pe mama ei. Si voi reveni, cu poze si detalii. Pana atunci, va rog sa cititi si mai jos si sa alegeti macar o modalitate de sprijin.

Cum poti ajuta?

1. Semneaza scrisoarea deschisa catre autoritati. initiata de Jurnalul National (adauga-ti numele, folosind rubrica de comentarii).

2. Daca esti jurnalist, scrie despre cazul Emei. Daca ai scris deja, poate poti convinge un coleg de la o alta publicatie sa scrie si el.

3. Povesteste prietenilor – daca esti prea ocupat sau ti-e teama ca uiti pana la urmatoarea intalnire face-to-face cu ei, trimite-le pe e-mail linkul catre aceasta postare sau catre articolul din JN. Dureaza doar 30 secunde. 

4. Daca esti din Slobozia si ai timp liber, implica-te ca voluntar. Ia legatura cu mama Emei (0729. 124.596) si intreaba cum poti sa te faci util/a. 

5. Alatura-te cauzei Help Ema, pe care am infiintat-o chiar acum pe Facebook.

5. Toate modalitatile de ajutor de mai sus sper sa duca (la cei care isi pot permite sa rupa din banii de tigari, bere etc.) la gestul unei donatii:

RAIFFEISEN BANK S.A, Sucursala Slobozia

Titularul contului: Baba-Paun Mariana (mama Emei)

Cont in LEI: RO20 RZBR 0000 0600 0177 2029
Cont in EURO: RO98 RZBR 0000 0600 0777 3179
Cont in USD: RO87 RZBR 0000 0600 0777 3183

Pentru donatiile din strainatate e nevoie si de codul SWIFT: RZBR ROBU

Update: La o jumatate de zi de cand am scris cele de mai sus, cel putin 30 de persoane au citit…insa numai 2 au dat click pe link-ul de la Jurnalul National, cu scrisoarea deschisa…si niciuna nu a semnat scrisoarea. Mi se pare un prim bilant cam trist…dat fiind ca asta era cea mai simpla dintre actiunile de sprijin…dar inca sper…poate cele 30 de persoane (si urmatoarele care vor citi postarea mea despre Ema) se vor duce direct la modalitatea de sprijin direct: donatia catre Ema. Nu-i asa?

Update 2: Ema are acum blogul ei. Puteti, asadar, sa lasati comentarii direct acolo, daca doriti.

Vodafone e anti-Mac!

Asa cum v-am mai povestit, mi-am luat un Macbook de la NY.  Si, cum aveam nevoie si de internet, am analizat ofertele de pe piata si m-am oprit la Vodafone. Asta mai degraba din puterea obisnuintei (old habit), decat pentru ca ar fi fost cea mai buna oferta. Incantata ca scria pe site ca stick-ul USB prin care urma sa ma conectez la net e compatibil si cu Macbook, m-am dus ieri la o reprezentanta Vodafone si mi-am facut un abonament la internet. I-am spus domnisoarei care mi-a facut contractul ca eu am Mac, nu PC, just to be sure. Ea mi-a zambit serafic si mi-a spus ca sigur merge. Doar il bag in laptop si gata, am internet! Am ajuns acasa, am citit instructiunile, am pus stick-ul in laptop si…sur-prise! Evident, in stick nu exista decat programul pentru PC. Nimic pentru Mac-ul meu. Am sunat la *222, am reusit sa prind legatura dupa vreo 10 minute de asteptare si mi s-a comunicat ca trebuie, de fapt, sa downloadez un soft de pe site-ul Vodafone, ca sa mearga pe Mac. M-am ratoit la fata de la telefon, recunosc – mi se parea oarecum ironic…eu cumparasem ceva pentru a avea acces la internet, insa pentru a avea acces la internet trebuia sa caut pe cineva cu acces la internet ca sa downloadez programul care imi trebuia pentru a avea si eu, in sfarsit, acces la internet. Aaaa….ce minunat! Continuă să citeşti »

Am promis poze…voila!

Pentru ca era complicat sa incarc vreo 250 de poze una sub alta, m-am folosit de noul meu Macbook sa le pun intr-un filmulet (e drept, nu m-am descurcat sa pun si muzica de fond pe care o doream, dar asta e!).  Asadar, iata cam ce am vazut si am facut prin NY:

(In timp ce incarc filmuletul cu pozele, nu ma pot abtine sa nu comentez “prestatia” lui Base la CSM. Incredibil! Omului astuia chiar i s-a urcat la cap de tot, de tot! Mojic, arogant, cersetor-de-palme-peste-ceafa! Brrrrrrrrr!!!! Mai tragic si mai inspaimantator de atat mi se pare insa faptul ca cei care il adora, il vor adora si in continuare, trecandu-i cu vederea apucaturile de santierist. Prin comparatie, Ceausescu pare un domn rasat si cu clasa, zau!)

Toata lumea cu care vorbim ne invidiaza pentru revelionul petrecut in Times Square. Sa daramam, asadar, acest mit creat si sustinut de mass-media. Ce stiti, de fapt, despre revelionul in TS? Atat cat stiam si eu, pana sa il fac pe bune. Adica o juma de minut de imagini super cool la televizor, unde se vedea celebra minge (ball drop) si o mare de oameni printre reclame luminoase si sky-scrapers, fluturand balonase si alte chestii viu colorate…plus eventual un close-up cu perechi pupandu-se si oameni dand din maini si din picioare a fericire.

multime-in-times-square

Recunosc, mi se parea cel mai cool lucru sa fii acolo. Asa ca, inca din iulie, am cumparat biletele de avion, special cu gandul de a petrece anul nou la NY…mai exact in minunatul Times Square, impreuna cu alti un milion de oameni. Continuă să citeşti »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.