Feeds:
Articole
Comentarii

M-a certat Isa zilele trecute ca nu am mai scris de ceva vreme. Am tot vrut, ca as fi avut ce…dar abia am avut timp sa dorm :)

Am tot avut examene peste examene, cate doua unul dupa altul, in aceeasi zi – deh, mi-a trebuit facultate la batranete. Oricum, licenta nu am nicio sansa sa o dau anul acesta  – se suprapune cu campania electorala, asa ca trece pe planul doi…sau chiar trei. Nu sunt sigura, de altfel, ca ma voi mobiliza la anul sa o dau. Ar trebui sa gasesc niste argumente mobilizatoare cum ca mi-ar folosi la ceva…inca nu le-am gasit. (Astept sugestii…)

Acum sunt la Onesti, intr-o scurta pauza de dupa o intalnire electorala. Renate Weber, europarlamentara al carei ofiter de presa sunt, are ca zona principala de campanie regiunea de nord-est, asa ca – de la inceputul campaniei – mare parte din timp ne-am petrecut-o in Bacau, Vaslui, Suceava, Barlad etc…daca vreti sa stiti pe unde sunt, aflati de aici. Vorbesc non-stop la telefon, mergem mult cu masina, participam la intalniri, eu fac poze, le incarc pe site etc. Macar locul unde ne retragem noaptea e misto – vi-l recomand cand ajungeti prin Bacau – e, de fapt, la marginea orasului, la intrare in comuna Magura, insa daca aveti masina, nu e o problema – Club Karo se cheama, preturile sunt mai mult decat decente, iar hotelul e facut cu gust si arata chiar de patru stele. Oamenii sunt si ei primitori (doar una dintre chelnerite este ametita, mi-a incurcat omleta in prima dimineata, doua zile mai tarziu mi-a adus portie dubla de dulceata si tripla de unt, din proprie initiativa…si a omis sa ma anunte ca am de plata pentru diferenta etc.)

Aaa…o chestie cool este ca Sara chiar va avea puiuti luna viitoare. Aseara am dus-o la ecograf si am vazut si puiutii cum se agitau (nu le placea gelul de la ecograf, era rece, probabil). A reusit domnul doctor sa surprinda si un puiut cu fata spre noi…asa ca ne-a dat si poza lui:

Ecografie Sara

Altfel…vila noastra de apartamente e aproape gata, a primit si “hainuta” exterioara, dupa cum puteti vedea pe blogul Family Villa. In plus, vedem ca promisiunile primarului Oprescu de a face parc pe 8 hectare chiar pe str. Drumul Cooperativei, unde e si vila noastra, incep sa se materializeze, caci in ultimele zile au inceput sa se faca sapaturi, sa se traga cabluri electrice etc. Deci vom sta la cateva sute de metri de noul parc!!!

Tot la capitolul noutati…ne bate gandul sa renuntam la a face nunta la Becker Brau…caci desi am fost prima oara acum un an pentru a face rezervarea, de atunci tot ne mai spun costuri in plus, la fiecare intalnire cu ei (de pilda, pe langa 400 euro pentru sonorizare, mai platim si 350 euro pentru inginerul de sunet!). Cu taxa de dop de 1 euro si altele, a ajuns sa ne coste mai mult decat la Marriot…nejustificat, oricat de cool ar fi locul. Nu mai vorbesc  despre conditiile de plata, care sunt cel putin ciudate – prin comparatie cu alte localuri. In fine, nici eu, nici Ionut nu avem timp zilele astea sa ne gandim la asta, dar pana la finalul lunii mai vom lua o decizie…luam in calcul inclusiv sa amanam nunta, daca nu vom gasi un alt local disponibil si care sa ne placa (daca, totusi, nu ne intelegem cu BB). Daca ati primit deja invitatia la nunta…don’t panic yet! Vom anunta cat mai repede ce si cum!

Gata cu pauza…voi reveni cand voi mai putea.

Din cand in cand ma umplu si dau pe dinafara (da, ca un vas de toaleta defect, exact!). Si se aduna destul de repede, caci traim intr-o minunata tara, cu minunate servicii. De exemplu! Stiti, desigur, de proiectul nostru imobiliar Family Villa (iar daca nu stiti, dati click pe link si va lamuriti). De un an de zile de cand ne-am apucat de el, am tot incercat diverse variante de promovare. “Gratie” experientelor de doi lei de care am avut parte, ma cam ocup de promovare eu direct. Adica de promovarea online, caci in presa scrisa am avut succes zero si am renuntat. Sunt insa o multime de site-uri si site-ulete care cica se ocupa ele de promovarea ta (in afara agentiilor imobiliare, of course). Iar propunerile lor vin cam in doua variante: fie platesti sa iti puna anuntul pe site-ul lor, fie ii platesti ca sa iti posteze ei anuntul pe x site-uri cu anunturi imobiliare.

Am incercat prima varianta cu magazinuldecase.ro , care ne tot sunau agresiv sa ne roage sa le folosim serviciile. Nu costa mult, asa ca am zis ok. Doar ca, dupa ce le-am dat banutii, brusc relatia s-a inversat. Nu ma mai tot sunau ei pe mine, mierosi si draguti. Ii tot cautam eu, sa ii rog sa modifice informatiile postate pe site, pentru ca aveam o promotie noua. Nu mi-au mai raspuns. Le-am scris din nou, spunand ca as vrea un raspuns, poate chiar continuam colaborarea pentru inca o luna. Dar nici asta nu i-a convins. Asa ca am renuntat. Doar ca, la vreo luna dupa, au inceput iar cu telefoanele. Le-am dat intr-una cu flit si le-am explicat ca nu ma mai intereseaza sa fiu clientul lor, daca tot nu sunt capabili sa sustina o comunicare two-ways. I-am rugat sa ma scoata din baza de date si sa nu ma mai sune. Dar degeaba! Saptamanal o duduie noua ma abordeaza numai lapte si miere “suntem de la magazinul de case, poate ati auzit de noi…”. No shit! Va imaginati (daca ma cunoasteti in starea de nervi) cata…miere isi ia de la mine!

Buun…Sa trecem la a doua varianta de promovare. Aici am avut initial, acum vreun an, o experienta ok, cu un serviciu numit Anunturi Magic. Promiteau sa iti posteze anuntul pe vreo 250 de site-uri si chiar iti spuneau care sunt astea. Nu costa nici asta mult, mi s-a parut ok si am incercat. Aici partea proasta a fost ca cei de la Anunturi Magic mi-au facut mie cont pe mare parte din site-urile astea, de tot am primit spam-uri luni de zile. Dar macar mi-au pus anunturile, deci si-au facut treaba.

Spre deosebire insa cireasa de pe tort – ultima mea experienta de acest gen (si cand spun ultima chiar I mean it, adica nu imi mai trebuie, m-am lecuit). Site-ul se cheama Imobiliare cu poze. Iar creatorul lui se pare ca a vrut sa isi demonstreze talentul in a aseza macarale si blocuri in design-ul primei pagini, dar nu s-a gandit deloc la aspectul practic, adica la oamenii care au nesansa sa nimereasca pe pagina lor in cautare de imobiliare. Caci iti ia un minut numai pana se incarca prima pagina. Apoi te uiti buimacit caci nu vezi deloc nici imobiliarele, nici pozele, ci doar CONTACT, intr-un colt. Trebuie sa iti dea prin cap sa misti mouse-ul deasupra paginii, ca sa iti apara titlurile celorlalte pagini, care eventual te intereseaza. Iar cand dai click pe pagina de anunturi imobiliare, iti apar numai ultimele vreo 15-16. Ca sa vezi mai multe, trebuie sa completezi formularul de cautare din stanga paginii. Yeah, right! De ce sa pierzi atata vreme???? Cu un site care e pe locul 2509 la categoria Imobiliare/Constructii, potrivit trafic.ro. In fine, nu mi-am batut capul cu site-ul lor, am acceptat insa sa le platesc 70 lei pentru doua anunturi (unul pt un apartament cu 2 camere, celalalt pentru un apartament cu 3 camere), pentru ca promiteau sa il posteze si pe alte vreo 20 si de site-uri. Le-am platit banutii, constiincioasa, le-am completat fisele pentru cele doua apartamente, le-am trimis si poze (deci nici nu i-am obosit, desi in banii astia intra si o vizita la imobil pentru a face poze de calitate, chipurile!). A doua zi am reusit cu greu sa imi descopar anunturile pe site-ul lor de fitze si am remarcat, desigur, fara nicio surpriza, ca nici macar nu se obosisera sa completeze cu atentie cele 5 randuri de informatie necesare. Adica trecusera etajul 2 din 0 sau 0 din 2, lipseau cu desavarsire datele noastre de contact, era totul o mare varza. Le-am scris sa repare si le-am scris si ca astept dovada publicarii pe celelalte 20 de site-uri. Nici un raspuns. Am mai scris o data. Tot degeaba. Am facut efortul sa caut si adresele de e-mail ale celorlalti oameni care se ocupau de site. Minune! Imi raspunde o donsoara Sales Manager, spunandu-mi ca a remediat erorile pe site si ca

Pe celelalte site-uri am publicat forma anuntului pe care l-ati dorit dumneavoastra. Momentan nu e nimeni disponibil sa caute anuntul pe aceste site-uri, dar in aceasta seara ma voi ocupa personal de acest lucru.Asadar va trimit link-urile mai tarziu sau cel tarziu dimineata.”

Cateva ore mai tarziu revine insa cu un e-mail in care imi explica urmatoarele :

Am constatat navigand pe site-ulri dupa anunturile dvs., ca acestea nu au fost introduse catre o categorie specifica ci doar catre imobiliare-vanzari,asadar anunturile nu s-au afisat decat la modul general. Nu vreau sa intru in detalii,dar va cer permisiunea sa dau 2 anunturi separate, pentru 2 si 3 camere pentru ca fiecare site sa le recunoasca.”

Pentru necunoscatori asta ar fi sunat ok. Doar ca eu ma ocup personal de pus anunturi imobiliare pe site-uri de vreun an de zile. Iar site-urile iti cer de cand introduci anuntul sa te incadrezi intr-o categorie: vanzare/inchiriere, apoi subcategoria garsoniera/2 camere/3 camere etc, apoi oras, zona etc. Deci ce imi explica domnita Sales Manager era un mare si nerusinat bulshit! Nimeni nu pusese nici un anunt pe nici unul din cele 20 de site-uri. Desi trecusera 3 zile de cand le facusem dovada platii. Ma gandesc ca nimeni nici nu urma sa se oboseasca sa faca asta. Asa ca le-am scris urmatorul mesaj (il copiez mai jos, ca mi-e lene sa reiau toata argumentatia):

“Eu am platit pentru doua anunturi diferite – unul pentru apartamentele de 2 camere, iar celalalt pentru 3 camere. Am si completat doua fise diferite. Prin urmare, nu aveati nevoie de permisiunea mea sa puneti doua anunturi separate – asta e ceea ce trebuia facut, de la bun inceput. Insa e evident ca nu s-a intamplat asta – din moment ce nu imi puteti trimite link-urile catre anunturile postate pe site-uri. Si dati-mi voie sa cred ca nici nu s-a ocupat nimeni cu asta pana azi cand m-am enervat eu si v-am scris din nou (dupa ce solicitarea mea de a primi dovada postarii anunturilor a fost ignorata de colega dumneavoastra),deci de aceea nu aveti ce sa imi aratati, nu pentru ca ar fi fost postate anunturile aiurea – si nu e nevoie sa mai inventati motive, imi insultati inteligenta.
V-as ruga doar sa scoateti anunturile si de pe site-ul dumneavoastra si cu asta basta. 
Puteti sa nu imi mai returnati banii…stornarea mi-ar consuma timp suplimentar…timp pe care il pot folosi mai util punand singura anunturi pe site-uri.
Nu, nu vreau sa ma sunati, va rog doar sa nu ma mai contactati cu alta ocazie.
Va doresc mult succes si clienti care se pricep chiar si mai putin decat agentii dumneavoastra la business-ul asta si care chiar cred ca primesc un serviciu de banii lor.
O seara buna,”

Credeti ca a mai revenit cu vreun e-mail in care sa imi dovedeasca faptul ca m-am inselat si ca ii acuz de nesimtire si minciuna pe nedrept? Credeti ca mi-au returnat banii? Nicidecum! Nici macar nu s-au obosit sa imi trimita factura pentru banii platiti in baza unei proforme. Nimic! Bine ca mi-am amintit, trebuie totusi sa le cer naibii factura.

In speranta ca ma veti ajuta sa promovez, rapid, informatiile de mai jos printre prietenii/cunoscutii vostri care lucreaza in presa locala, lansez o leapsa catre Mioara, Anca, Sorin, Ionut, Ardelean

Leapsa fiind ca eu semnalez mai jos  si v-as ruga sa “dati mai departe” (pe blogul propriu, pe gura, pe telefon, pe mail, pe orice mediu care ajuta) informatiile privind competitia inceputa de mine anul trecut la Fundatia Soros…si care continua anul acesta.

Deadline-ul este joi, 19 martie 2009, deci ar mai fi timp pentru inscrieri!!! Programul e cu atat mai interesant, cu cat doi dintre fostii mei colegi de la BBC – Anca Toader si Valentin Panduru – vor fi trainerii pentru sectiunea radio, alaturi de doi oameni de televiziune foarte cool si profesionisti:  Anca Gradinaru (fosta jurnalista de radio – Europa FM, actualmente realizatoare de documentare TV, la Antena 3) si Sorin Avram (cel mai apreciat trainer de anul trecut, de catre cameramanii si reporterii participanti la competitia TV!).

Asadar, e vorba de o competitie de documentare, pe doua sectiuni: TV si radio. Se adreseaza exclusiv posturilor private (deci fara TVR, caci ar fi o competitie neloiala), exclusiv posturilor locale, care se autofinanteaza (nu sunt finantate de un post national). Se accepta insa si inscrieri de la posturi TV/radio online.

Tema de anul acesta este migratia – deci un subiect din care se pot scoate chestii faine! Ideea e simpla: se depun proiecte pentru un documentar (TV sau radio), iar apoi un juriu face o preselectie. Scenariile nu trebuie sa fie senzationale, ca descriere etc…ci se evalueaza, in prima faza, in primul rand ideea, deci cei cu experienta redusa nu trebuie sa se sperie…dimpotriva! Asta pentru ca realizatorii scenariilor pre-selectate vor participa – la inceputu lunii aprilie – la un training, organizat de CJI, unde vor invata cum se face un documentar, vor primi sfaturi practice, vor filma/inregistra audio si apoi edita, deci vor pleca de la training cu un bagaj suplimentar de cunostinte pentru a produce, ulterior, documentarul (pana la 31 iulie). Din aceste scenarii preselectate, puse in practica, vor fi alesi apoi castigatorii!

Premiile sunt si ele demne de luat in seama.

La sectiunea TV:

Premiul I:

• camera video digitala pentru postul local de televiziune care produce cel mai bun documentar

• 2.000 USD pentru echipa de televiziune care propune scenariul si realizeaza efectiv documentarul castigator

Premiul II: 1000 USD pentru echipa de jurnalisti

Premiul III : 500 USD pentru echipa de jurnalisti

Detalii despre competitia TV aici

La sectiunea radio:

Premiul I:

• Statie desktop pentru productie radio pentru postul local de radio care produce cel mai bun documentar

• 1.000 USD pentru echipa de radio care propune scenariul si realizeaza efectiv documentarul castigator

Premiul II: 700 USD jurnalist

Premiul III : 500 USD pentru jurnalist

Detalii despre competitia radio aici

Trainerii vor oferi sfaturi si dupa terminarea sesiunii de training, coaching-ul realizandu-se online, printr-un grup yahoo. A propos de traineri, iata formula completa:

Pentru sectiunea TV:

- Anca Gradinaru (latura teoretica si editoriala)

- Sorin Avram (aspecte tehnice)

Pentru sectiunea Radio:

- Anca Toader (latura teoretica si editoriala)

- Valentin Panduru (aspecte tehnice)

Daca vreti mai multe informatii, puteti lua legatura cu Adrian Raspopa, coordonatorul programului, la araspopa[at]soros.ro.

Puteti sa imi scrieti si mie, promit sa va ajut cu sfaturi – primul pas spre a castiga e sa va inscrieti! :)

Bafta!!!

Update

Mda, am cam neglijat blogul asta…dar numai pentru ca am scris noutatile din viata mea pe celelalte. Mai exact, am povestit cum am fost exmatriculata de la Facultatea de Litere (Universitatea Bucuresti), unde sunt in anul III, IDD, la specializarea Relatii Publice. Motivul exmatricularii? Nu mi-am platit taxa. Doar ca eu o platisem. Intre timp, in principiu m-au reinmatriculat (desi urma sa primesc pe fax decizia sau ceva asemanator). Tot intre timp, directoarea Centrului ID a descoperit blogul meu de student si s-a enervat de ce scria acolo. Nu mai reiau toata saga, o puteti citi pe blogul meu Student in Romania.

Alte noutati au legatura cu proiectul imobiliar – Family Villa incepe sa arate din ce in ce mai bine, iata o poza de saptamana trecuta:

family-villa-fatada-sud-0

Si una de ieri:

family-villa-fatada-sud-tencuita-1

Abia astept sa vina si geamurile termopan si sa fie zugravit si exteriorul…este clar cea mai frumoasa cladire din zona, se opreste lumea si se uita admirativ. Ne-am decis (desigur, daca nu apare vreun cumparator intre timp) sa ne mutam intr-unul dintre apartamente (in cel cu terasa de 60 mp de la mansarda) pana cand vom reusi sa terminam si casa noastra. 

In rest, profesional am destul de lucru, ceea ce e minunat. Iar in timpul liber ne uitam la Scrubs. A…si la The Celebrity Apprentice, noul sezon cu vedete. Desi sunt vedete mai mult pentru americani, caci multi sunt cvasi-necunoscuti pentru mine. 

Rezist din ce in ce mai putin sa ma uit la stiri…poate pentru ca nu stiu unde naiba sunt stirile, in mare parte din timp.

Haine cu suflet

Am cunoscut-o pe Mihaela Branza, proprietara firmei Sorinna , in urma cu multi ani – la Slobozia, orasul meu natal. Stiu ca, dupa Revolutie, a avut curajul sa iti transforme pasiunea pentru design vestimentar intr-o mica afacere, pe care am urmarit-o dezvoltandu-se de la stadiul de atelier la stadiul de spatiu de productie de serie. A imbracat vedete de televiziune, a participat la targuri la Paris sau prin alte capitale, dar a ramas tot timpul o femeie de o modestie si de un bun-simt incredibile. Acum i se rupe inima ca a fost nevoita sa renunte la o parte din angajate si stie ce inseamna asta pentru familiile lor. A trebuit sa inchida si magazinul deschis in Slobozia. Criza despre care se vorbeste la televizor e de-adevaratelea. Dar Mihaela nu se lasa. Incearca, timid, sa “atace” piata online. Cu ajutorul prietenilor, a facut un site, unde doamnele si domnisoarele interesate isi pot comanda produsele vestimentare care le fac cu ochiul. Pozele pentru site le-a facut chiar ea (iata cateva mai jos). Mihaela nu e un “patron”, ci un om cu suflet mare si pasiune pentru haine. Iar pentru mine este un om foarte important, o prietena foarte buna cu care ma intalnesc rar, dar pe care o port in suflet tot timpul. Dar, hai, sa nu ma siropesc. Aruncati o privire pe site-ul Sorinna Collection (cine stie, poate va face ceva cu ochiul!)

Societatea foarte civila

Am participat recent la un focus grup organizat de CEETRUST despre societatea civila. Prima intrebare a fost chiar “ce credem noi ca e societatea civila”. Eu am raspuns ca suntem noi toti, in mod potential, atat timp cat facem ceva pentru o cauza (nu neaparat majora), in mod altruist. Si chiar cred asta. Cred ca nu e nevoie sa infiintezi un ONG sau sa lucrezi pentru unul. Am si un exemplu foarte concret. De fapt, am multe de tot, insa acesta e foarte proaspat. Vali, un fost coleg de la Fundatia Soros (da, e drept, el lucreaza intr-un ONG, insa actiunea lui civica nu are legatura cu locul de munca) a initiat o licitatie de carti (carti din biblioteca personala!) cu scop caritabil. Fundraising cetatenesc. Banii stransi urmeaza sa ii doneze Asociatiei IHTIS, despre care v-am mai povestit – o organizatie infiintata si condusa de persoane cu dizabilitati fizice, motorul asociatiei fiind Michi, o femeie absolut remarcabila, de la care multi am avea ce invata! IHTIS are o campanie de strangere de fonduri pentru infiintarea unui centru de viata independenta, un loc informal unde tineri cu dizabilitati fizice sa invete, unii de la altii, ca pot fi autonomi, daca nu chiar independenti.

Vali a initiat actiunea pe blogul lui, dar a trimis mailuri si colegilor din fundatie, iar foarte multi au percutat, licitand pentru carti (stiu, caci inca mai am casuta de e-mail activa si am urmarit toate schimburile de mailuri pe tema asta). Mi se pare o idee remarcabila…un gest absolut dezinteresat, al unui “om bun”, in adevaratul sens al cuvantului. Felicitari, Vali! Sper ca ideea ta sa prinda si sa se inmulteasca!

Tara de kko!

Simt cum ma umplu progresiv de nervi tot uitandu-ma la stirea cu barbatul din Targoviste care a avut tupeul nemasurat sa faca poze unor masini de politie parcate cu nesimtire intr-o statie de autobuz. Politistii s-au simtit brusc ultragiati si l-au luat pe om la politie. Doar ca tipul (pe care l-am auzit si vorbind un pic mai devreme in direct la Realitatea) era unul “de-al meu”. Adica unul care nu se intimideaza si isi cunoaste drepturile. Asa ca l-a dus mintea sa filmeze cu telefonul mobil in masina de politie, in timp ce era dus la sectie. Iata filmuletul:

Ma bucur ca i-a dat in judecata pe politisti/politia si sper sa aiba curajul sa mearga pana la capat cu procesul. Si sa ceara daune cat mai mari! Ca e singura chestie care ar putea fi obtinuta….ma indoiesc sincer ca politistii vor fi dati afara, vor suferi vreo sanctiune naspa etc. L-am vazut pe seful politiei Dambovita spunand acum cateva minute, prin telefon, tot la Realitatea, ca baietii lui erau in timpul serviciului (bine, el folosea limbajul de lemn “specific”) si ca nu aveau unde sa parcheze decat in statia de autobuz, altfel ar fi incurcat circulatia. Nu ma innebuni!!! Deci legea e doar pentru catei, nu? Si daca tot nu se simteau cu musca pe caciula (deci daca era justificata parcarea lor in statie etc), atunci cu ce i-a deranjat ca le-a facut cineva poze la masina? Erau pe domeniul public, in exercitiul functiunii (adica platiti de contribuabili, deci si de domnul care facea poze), iar pozele erau, oricum, cu masina, nu cu ei. Si mai incredibil mi se pare ca Politia, in loc sa isi puna cenusa in cap si sa ii traga, macar de ochii lumii, de urechi pe angajatii lor care au facut clar un abuz (existand proba video)..i-a intocmit dosar penal. Va vine sa credeti?! Cica pentru ultraj.Imi amintesc – pentru comparatie – de cazul cu doamna tupeista nevasta de mare mahar care a sfidat de-adevaratelea politia, cu presa alaturi, in fata la Marriot…plecand in tromba, in ciuda politistului care a intentionat palid sa se puna in fata masinii. Nu i-am vazut pe p0litistii cu pricina punand mana pe cucoana si bagand-o in masina lor, sa o duca la sectie. Pai nu, ca doamna ea o Doamna! Nu traim intr-o tara de kko? Ba chiar de kkt, ca sa fiu “mai precisa”!!!

Nu, nu vreau sa ma refer la cresterea euro si la cat inseamna acum in lei ratele muuultelor noastre credite. Dar sunt multe chestii care se intampla mai nou si care, cica, ar avea legatura cu criza.

De pilda, un lucru bun: nu mai e asa aglomerat pe sosele (scria ieri un ziar ca ar fi din cauza ca multi dintre cei care aveau masini in leasing ar fi renuntat la ele…habar nu am daca e asa, dar cert e ca se circula mult mai bine decat anul trecut).

Dar exista si efecte naspa. Mult mai multe. Unul care ma crizeaza rau e ce se intampla pe televiziuni. Pricep, au scazut bugetele de publicitate, deci se bat toate pentru bani mai putini. Deci se bat mai cu sange. Eu sunt addicted de televizor si ma uit 90% din timp la canalele de stiri: Antena 3 si Realitatea. Imi placea emisiunea lui Gadea…dar acum este imposibil de urmarit, totul e telenovela de prost gust (sau vorba “cuiva” : s-a transformat in “Dan Diaconescu in direct”). Si mai enervant e ca inteleg ca reteta functioneaza, adica le-a crescut audienta. Ce conteaza ca audienta nu mai e aceeasi, premium, ci e furata de la OTV, in timp ce noi, astia care ne uitam inainte cand vorbeau despre lucruri serioase, am ramas fara obiectul vizionarii! Creste audienta, vin banutii!!! Mai rau este ca, mai nou, toata emisia celor doua posturi “de stiri” s-a metamorfozat, tabloidizat, cretinizat. De doua zile nu mai rezist sa ma uit decat la TVR si N24. Ieri, cel putin, a fost cel mai rau. 80% din timp se intreceau sa transmita cat mai in direct chestii morbide, legate de handbalistul care a murit. Nu, nu sunt cinica, imi pare rau de ce s-a intamplat, insa mi se pare degradant sa arati fiecare lacrima, fiecare oftat, fiecare coroana de flori, fiecare persoana care sufera sau pretinde ca sufera, ca e dat la televizor. Si sa arati asta NON-STOP. Nici daca ar fi murit Iliescu nu cred ca trebuia sa avem parte de asemenea demonstratie de care de reportaj trimise peste tot pe unde ceva se intampla legat de moartea acelui om. As we speak (sau as I write), la Realitatea TV este a patra stire despre asta. Muzica tragica, imagini cu lumanari, voci stinse. Daaa…pricep, a murit un om, era un sportiv bun, a fost ingrozitor. Dar de ce trebuie sa facem totul a la PRO TV? De ce nu aruncam un ochi la televiziuni din tari civilizate (caci e clar ca noi nu suntem), unde asta ar fi un fapt divers prezentat cu demnitate, intr-o stire de un minut jumate, in partea a doua a unui buletin, fara pasiunea pentru morbid pe care o remarc la televiziunile noastre. Pana si Libertatea mai gaseste si alte subiecte de prezentat (am vazut la taximetristul care m-a adus azi la birou prima pagina din editia de azi si era cu o blonda semi-nuda…thank God!). Vorba lui Badea, “nu ne mai facem bine”.

« Articole mai noi - Articole mai vechi »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.