Feeds:
Articole
Comentarii

Din campanie

M-au uimit/enervat multe chestii in campania electorala care tocmai s-a incheiat. M-au uimit, de pilda, telefoanele primite de la o multime de agentii PR care isi ofereau serviciile de consultanta electorala…cu o zi-doua inainte de startul campaniei sau chiar dupa ce campania incepuse! Veeery professional! Dar pot trece asta cu vederea, sa zicem. Chestia care m-a enervat cel mai rau – prin pretentiile highly exaggerated si serviciile highly unprofessional – a fost site-ul MiCandidate. Basically, e un site care (cica!) urma sa ofere informatii despre candidatii la europarlamentare din toate tarile UE. Au inceput cu un val de e-mailuri, prezentari ale serviciului la Bruxelles, la Parlament etc. Cereau pentru a crea o pagina de candidat suma de 999 Euro (taxa de instalare!) si apoi cate 99 euro/luna pentru fiecare luna in care profilul era activ. Am vorbit si la telefon cu o domnisoara care incerca sa imi vanda acest “serviciu” si, la toate intrebarile mele repetate “de ce ar trebui sa platim atatia bani pentru un serviciu care nu ne ofera nimic in plus fata de ce avem deja?” , nu a venit cu un raspuns acceptabil. Imi tot spunea ca au o multime de vizitatori la nivel european (ceea ce ma interesa foarte putin spre deloc, caci locuitorii altor tari nu faceau parte din publicul nostru tinta (iar cetatenii romani care locuiesc in strainatate oricum aveau acces la informatii pe site-ul personal al d-nei Weber, pe pagina Facebook, pe alegeri.tv (care, prin comparatie, este un serviciu extra-profesionist, felicitari celor care l-au infiintat si il intretin!!!). In plus, desi cereau atatia bani, tot eu ar fi trebuit sa introduc informatiile, sa updatez profilul etc. Mi s-a parut o nerusinare costul acestui serviciu – nu am inteles exact cum de au “vrajit” trustul Realitatea sa le fie partener media.  Anyway, dupa vreo doua saptamani in care tot insistau cu mailuri, lansau comunicate etc., au vazut ca nu prea multi candidati au considerat ca pretul e corect, asa ca au redus taxa de instalare la jumatate. Evident, nici atunci nu ne-a interesat. Asa ca, in cele din urma, au venit cu oferta unui profil minimalist gratuit si mi-au cerut mai multe informatii, pentru a completa ei profilul d-nei Weber. Le-am trimis informatiile (absolut tot ce vroiau – CV, declaratie de interese, raport de activitate, proiect pentru noul mandat etc.). Apoi am plecat in prima saptamana de campanie, in judetele din Moldova. Mi-au scris din nou si mi-au cerut o parte din informatiile pe care le trimisesem deja (ca si cum nici nu le-as fi trimis!). M-am uitat pe minunatul portal, sa vad ce au facut. Am ramas siderata – eu le trimisesem informatiile in limba romana (dupa ce i-am intrebat daca e ok in romana, caci asta e limba alegatorilor nostri si au spus ca da). Doar ca ei le-au postat in engleza, iar traducerea a fost facuta, probabil, cu motorul google, caci altfel nu imi explic de ce era ATAT de proasta!!! Oripilate (si eu, si dna Weber), le-am scris sa stearga profilul imediat, caci “promovarea” lor ne aduce, de fapt, deservicii. Dupa inca doua schimburi de mailuri (in care au tot incercat sa ne convinga sa nu renuntam etc.), l-au sters! Brrrr!!!! M-am uitat din nou acum la cateva din profilurile candidatilor romani si vad ca sunt – chiar si acum, dupa terminarea campaniei (deci dupa o luna in care cineva competent ar fi putut verifica modul in care apar informatiile pe site) completate partial in romana, partial intr-o engleza de super-balta:

profil candidat

I rest my case! Daca asta inseamna promovare…si pentru ASTA un candidat ar fi trebuit sa si plateasca vreo mie de euro numai pentru “instalare”…atunci inseamna ca eu clar nu pricep cum e in business-ul asta cu imaginea!

Spuneam in postarea anterioara ca am renuntat la Becker Brau, ca nu ne-a placut relatia cu ei si au venit – pe ultima suta de metri – cu pretentii cam mari pentru ce aveau de oferit. De doua saptamani am tot alergat in dreapta si in stanga sa vedem unde altundeva am putea face nunta. Ne era teama ca nu vom mai gasi nimic liber pe 25 iulie (caci am fi vrut sa pastram macar ziua, daca tot schimbam locul!). Dar am gasit, am deliberat si am decis! The winner is…

Corte del Fiesta! Adica vom face atat cununia religioasa, cat si nunta, la Snagov, la cort! E un loc proaspat amenajat (abia peste cateva zile vor avea prima petrecere acolo) , cu intrare directa de pe drumul national, la iesirea din Ciolpani. O sa furnizam detalii exacte despre cum se ajunge acolo, no worries!

(Prietenilor pe care i-am “dezinformat” cu privire la locul desfasurarii fericitului eveniment, le cerem scuze si le promitem un pahar de sampanie in plus! Prietenilor carora nu am apucat sa le dam inca invitatilor, le promitem sa facem asta saptamana viitoare!)

In rest, totul e cum am stabilit: tinuta “de voie”, carnaval, distractie!!!

M-a certat Isa zilele trecute ca nu am mai scris de ceva vreme. Am tot vrut, ca as fi avut ce…dar abia am avut timp sa dorm :)

Am tot avut examene peste examene, cate doua unul dupa altul, in aceeasi zi – deh, mi-a trebuit facultate la batranete. Oricum, licenta nu am nicio sansa sa o dau anul acesta  – se suprapune cu campania electorala, asa ca trece pe planul doi…sau chiar trei. Nu sunt sigura, de altfel, ca ma voi mobiliza la anul sa o dau. Ar trebui sa gasesc niste argumente mobilizatoare cum ca mi-ar folosi la ceva…inca nu le-am gasit. (Astept sugestii…)

Acum sunt la Onesti, intr-o scurta pauza de dupa o intalnire electorala. Renate Weber, europarlamentara al carei ofiter de presa sunt, are ca zona principala de campanie regiunea de nord-est, asa ca – de la inceputul campaniei – mare parte din timp ne-am petrecut-o in Bacau, Vaslui, Suceava, Barlad etc…daca vreti sa stiti pe unde sunt, aflati de aici. Vorbesc non-stop la telefon, mergem mult cu masina, participam la intalniri, eu fac poze, le incarc pe site etc. Macar locul unde ne retragem noaptea e misto – vi-l recomand cand ajungeti prin Bacau – e, de fapt, la marginea orasului, la intrare in comuna Magura, insa daca aveti masina, nu e o problema – Club Karo se cheama, preturile sunt mai mult decat decente, iar hotelul e facut cu gust si arata chiar de patru stele. Oamenii sunt si ei primitori (doar una dintre chelnerite este ametita, mi-a incurcat omleta in prima dimineata, doua zile mai tarziu mi-a adus portie dubla de dulceata si tripla de unt, din proprie initiativa…si a omis sa ma anunte ca am de plata pentru diferenta etc.)

Aaa…o chestie cool este ca Sara chiar va avea puiuti luna viitoare. Aseara am dus-o la ecograf si am vazut si puiutii cum se agitau (nu le placea gelul de la ecograf, era rece, probabil). A reusit domnul doctor sa surprinda si un puiut cu fata spre noi…asa ca ne-a dat si poza lui:

Ecografie Sara

Altfel…vila noastra de apartamente e aproape gata, a primit si “hainuta” exterioara, dupa cum puteti vedea pe blogul Family Villa. In plus, vedem ca promisiunile primarului Oprescu de a face parc pe 8 hectare chiar pe str. Drumul Cooperativei, unde e si vila noastra, incep sa se materializeze, caci in ultimele zile au inceput sa se faca sapaturi, sa se traga cabluri electrice etc. Deci vom sta la cateva sute de metri de noul parc!!!

Tot la capitolul noutati…ne bate gandul sa renuntam la a face nunta la Becker Brau…caci desi am fost prima oara acum un an pentru a face rezervarea, de atunci tot ne mai spun costuri in plus, la fiecare intalnire cu ei (de pilda, pe langa 400 euro pentru sonorizare, mai platim si 350 euro pentru inginerul de sunet!). Cu taxa de dop de 1 euro si altele, a ajuns sa ne coste mai mult decat la Marriot…nejustificat, oricat de cool ar fi locul. Nu mai vorbesc  despre conditiile de plata, care sunt cel putin ciudate – prin comparatie cu alte localuri. In fine, nici eu, nici Ionut nu avem timp zilele astea sa ne gandim la asta, dar pana la finalul lunii mai vom lua o decizie…luam in calcul inclusiv sa amanam nunta, daca nu vom gasi un alt local disponibil si care sa ne placa (daca, totusi, nu ne intelegem cu BB). Daca ati primit deja invitatia la nunta…don’t panic yet! Vom anunta cat mai repede ce si cum!

Gata cu pauza…voi reveni cand voi mai putea.

Din cand in cand ma umplu si dau pe dinafara (da, ca un vas de toaleta defect, exact!). Si se aduna destul de repede, caci traim intr-o minunata tara, cu minunate servicii. De exemplu! Stiti, desigur, de proiectul nostru imobiliar Family Villa (iar daca nu stiti, dati click pe link si va lamuriti). De un an de zile de cand ne-am apucat de el, am tot incercat diverse variante de promovare. “Gratie” experientelor de doi lei de care am avut parte, ma cam ocup de promovare eu direct. Adica de promovarea online, caci in presa scrisa am avut succes zero si am renuntat. Sunt insa o multime de site-uri si site-ulete care cica se ocupa ele de promovarea ta (in afara agentiilor imobiliare, of course). Iar propunerile lor vin cam in doua variante: fie platesti sa iti puna anuntul pe site-ul lor, fie ii platesti ca sa iti posteze ei anuntul pe x site-uri cu anunturi imobiliare.

Am incercat prima varianta cu magazinuldecase.ro , care ne tot sunau agresiv sa ne roage sa le folosim serviciile. Nu costa mult, asa ca am zis ok. Doar ca, dupa ce le-am dat banutii, brusc relatia s-a inversat. Nu ma mai tot sunau ei pe mine, mierosi si draguti. Ii tot cautam eu, sa ii rog sa modifice informatiile postate pe site, pentru ca aveam o promotie noua. Nu mi-au mai raspuns. Le-am scris din nou, spunand ca as vrea un raspuns, poate chiar continuam colaborarea pentru inca o luna. Dar nici asta nu i-a convins. Asa ca am renuntat. Doar ca, la vreo luna dupa, au inceput iar cu telefoanele. Le-am dat intr-una cu flit si le-am explicat ca nu ma mai intereseaza sa fiu clientul lor, daca tot nu sunt capabili sa sustina o comunicare two-ways. I-am rugat sa ma scoata din baza de date si sa nu ma mai sune. Dar degeaba! Saptamanal o duduie noua ma abordeaza numai lapte si miere “suntem de la magazinul de case, poate ati auzit de noi…”. No shit! Va imaginati (daca ma cunoasteti in starea de nervi) cata…miere isi ia de la mine!

Buun…Sa trecem la a doua varianta de promovare. Aici am avut initial, acum vreun an, o experienta ok, cu un serviciu numit Anunturi Magic. Promiteau sa iti posteze anuntul pe vreo 250 de site-uri si chiar iti spuneau care sunt astea. Nu costa nici asta mult, mi s-a parut ok si am incercat. Aici partea proasta a fost ca cei de la Anunturi Magic mi-au facut mie cont pe mare parte din site-urile astea, de tot am primit spam-uri luni de zile. Dar macar mi-au pus anunturile, deci si-au facut treaba.

Spre deosebire insa cireasa de pe tort – ultima mea experienta de acest gen (si cand spun ultima chiar I mean it, adica nu imi mai trebuie, m-am lecuit). Site-ul se cheama Imobiliare cu poze. Iar creatorul lui se pare ca a vrut sa isi demonstreze talentul in a aseza macarale si blocuri in design-ul primei pagini, dar nu s-a gandit deloc la aspectul practic, adica la oamenii care au nesansa sa nimereasca pe pagina lor in cautare de imobiliare. Caci iti ia un minut numai pana se incarca prima pagina. Apoi te uiti buimacit caci nu vezi deloc nici imobiliarele, nici pozele, ci doar CONTACT, intr-un colt. Trebuie sa iti dea prin cap sa misti mouse-ul deasupra paginii, ca sa iti apara titlurile celorlalte pagini, care eventual te intereseaza. Iar cand dai click pe pagina de anunturi imobiliare, iti apar numai ultimele vreo 15-16. Ca sa vezi mai multe, trebuie sa completezi formularul de cautare din stanga paginii. Yeah, right! De ce sa pierzi atata vreme???? Cu un site care e pe locul 2509 la categoria Imobiliare/Constructii, potrivit trafic.ro. In fine, nu mi-am batut capul cu site-ul lor, am acceptat insa sa le platesc 70 lei pentru doua anunturi (unul pt un apartament cu 2 camere, celalalt pentru un apartament cu 3 camere), pentru ca promiteau sa il posteze si pe alte vreo 20 si de site-uri. Le-am platit banutii, constiincioasa, le-am completat fisele pentru cele doua apartamente, le-am trimis si poze (deci nici nu i-am obosit, desi in banii astia intra si o vizita la imobil pentru a face poze de calitate, chipurile!). A doua zi am reusit cu greu sa imi descopar anunturile pe site-ul lor de fitze si am remarcat, desigur, fara nicio surpriza, ca nici macar nu se obosisera sa completeze cu atentie cele 5 randuri de informatie necesare. Adica trecusera etajul 2 din 0 sau 0 din 2, lipseau cu desavarsire datele noastre de contact, era totul o mare varza. Le-am scris sa repare si le-am scris si ca astept dovada publicarii pe celelalte 20 de site-uri. Nici un raspuns. Am mai scris o data. Tot degeaba. Am facut efortul sa caut si adresele de e-mail ale celorlalti oameni care se ocupau de site. Minune! Imi raspunde o donsoara Sales Manager, spunandu-mi ca a remediat erorile pe site si ca

Pe celelalte site-uri am publicat forma anuntului pe care l-ati dorit dumneavoastra. Momentan nu e nimeni disponibil sa caute anuntul pe aceste site-uri, dar in aceasta seara ma voi ocupa personal de acest lucru.Asadar va trimit link-urile mai tarziu sau cel tarziu dimineata.”

Cateva ore mai tarziu revine insa cu un e-mail in care imi explica urmatoarele :

Am constatat navigand pe site-ulri dupa anunturile dvs., ca acestea nu au fost introduse catre o categorie specifica ci doar catre imobiliare-vanzari,asadar anunturile nu s-au afisat decat la modul general. Nu vreau sa intru in detalii,dar va cer permisiunea sa dau 2 anunturi separate, pentru 2 si 3 camere pentru ca fiecare site sa le recunoasca.”

Pentru necunoscatori asta ar fi sunat ok. Doar ca eu ma ocup personal de pus anunturi imobiliare pe site-uri de vreun an de zile. Iar site-urile iti cer de cand introduci anuntul sa te incadrezi intr-o categorie: vanzare/inchiriere, apoi subcategoria garsoniera/2 camere/3 camere etc, apoi oras, zona etc. Deci ce imi explica domnita Sales Manager era un mare si nerusinat bulshit! Nimeni nu pusese nici un anunt pe nici unul din cele 20 de site-uri. Desi trecusera 3 zile de cand le facusem dovada platii. Ma gandesc ca nimeni nici nu urma sa se oboseasca sa faca asta. Asa ca le-am scris urmatorul mesaj (il copiez mai jos, ca mi-e lene sa reiau toata argumentatia):

“Eu am platit pentru doua anunturi diferite – unul pentru apartamentele de 2 camere, iar celalalt pentru 3 camere. Am si completat doua fise diferite. Prin urmare, nu aveati nevoie de permisiunea mea sa puneti doua anunturi separate – asta e ceea ce trebuia facut, de la bun inceput. Insa e evident ca nu s-a intamplat asta – din moment ce nu imi puteti trimite link-urile catre anunturile postate pe site-uri. Si dati-mi voie sa cred ca nici nu s-a ocupat nimeni cu asta pana azi cand m-am enervat eu si v-am scris din nou (dupa ce solicitarea mea de a primi dovada postarii anunturilor a fost ignorata de colega dumneavoastra),deci de aceea nu aveti ce sa imi aratati, nu pentru ca ar fi fost postate anunturile aiurea – si nu e nevoie sa mai inventati motive, imi insultati inteligenta.
V-as ruga doar sa scoateti anunturile si de pe site-ul dumneavoastra si cu asta basta. 
Puteti sa nu imi mai returnati banii…stornarea mi-ar consuma timp suplimentar…timp pe care il pot folosi mai util punand singura anunturi pe site-uri.
Nu, nu vreau sa ma sunati, va rog doar sa nu ma mai contactati cu alta ocazie.
Va doresc mult succes si clienti care se pricep chiar si mai putin decat agentii dumneavoastra la business-ul asta si care chiar cred ca primesc un serviciu de banii lor.
O seara buna,”

Credeti ca a mai revenit cu vreun e-mail in care sa imi dovedeasca faptul ca m-am inselat si ca ii acuz de nesimtire si minciuna pe nedrept? Credeti ca mi-au returnat banii? Nicidecum! Nici macar nu s-au obosit sa imi trimita factura pentru banii platiti in baza unei proforme. Nimic! Bine ca mi-am amintit, trebuie totusi sa le cer naibii factura.

In speranta ca ma veti ajuta sa promovez, rapid, informatiile de mai jos printre prietenii/cunoscutii vostri care lucreaza in presa locala, lansez o leapsa catre Mioara, Anca, Sorin, Ionut, Ardelean

Leapsa fiind ca eu semnalez mai jos  si v-as ruga sa “dati mai departe” (pe blogul propriu, pe gura, pe telefon, pe mail, pe orice mediu care ajuta) informatiile privind competitia inceputa de mine anul trecut la Fundatia Soros…si care continua anul acesta.

Deadline-ul este joi, 19 martie 2009, deci ar mai fi timp pentru inscrieri!!! Programul e cu atat mai interesant, cu cat doi dintre fostii mei colegi de la BBC – Anca Toader si Valentin Panduru – vor fi trainerii pentru sectiunea radio, alaturi de doi oameni de televiziune foarte cool si profesionisti:  Anca Gradinaru (fosta jurnalista de radio – Europa FM, actualmente realizatoare de documentare TV, la Antena 3) si Sorin Avram (cel mai apreciat trainer de anul trecut, de catre cameramanii si reporterii participanti la competitia TV!).

Asadar, e vorba de o competitie de documentare, pe doua sectiuni: TV si radio. Se adreseaza exclusiv posturilor private (deci fara TVR, caci ar fi o competitie neloiala), exclusiv posturilor locale, care se autofinanteaza (nu sunt finantate de un post national). Se accepta insa si inscrieri de la posturi TV/radio online.

Tema de anul acesta este migratia – deci un subiect din care se pot scoate chestii faine! Ideea e simpla: se depun proiecte pentru un documentar (TV sau radio), iar apoi un juriu face o preselectie. Scenariile nu trebuie sa fie senzationale, ca descriere etc…ci se evalueaza, in prima faza, in primul rand ideea, deci cei cu experienta redusa nu trebuie sa se sperie…dimpotriva! Asta pentru ca realizatorii scenariilor pre-selectate vor participa – la inceputu lunii aprilie – la un training, organizat de CJI, unde vor invata cum se face un documentar, vor primi sfaturi practice, vor filma/inregistra audio si apoi edita, deci vor pleca de la training cu un bagaj suplimentar de cunostinte pentru a produce, ulterior, documentarul (pana la 31 iulie). Din aceste scenarii preselectate, puse in practica, vor fi alesi apoi castigatorii!

Premiile sunt si ele demne de luat in seama.

La sectiunea TV:

Premiul I:

• camera video digitala pentru postul local de televiziune care produce cel mai bun documentar

• 2.000 USD pentru echipa de televiziune care propune scenariul si realizeaza efectiv documentarul castigator

Premiul II: 1000 USD pentru echipa de jurnalisti

Premiul III : 500 USD pentru echipa de jurnalisti

Detalii despre competitia TV aici

La sectiunea radio:

Premiul I:

• Statie desktop pentru productie radio pentru postul local de radio care produce cel mai bun documentar

• 1.000 USD pentru echipa de radio care propune scenariul si realizeaza efectiv documentarul castigator

Premiul II: 700 USD jurnalist

Premiul III : 500 USD pentru jurnalist

Detalii despre competitia radio aici

Trainerii vor oferi sfaturi si dupa terminarea sesiunii de training, coaching-ul realizandu-se online, printr-un grup yahoo. A propos de traineri, iata formula completa:

Pentru sectiunea TV:

- Anca Gradinaru (latura teoretica si editoriala)

- Sorin Avram (aspecte tehnice)

Pentru sectiunea Radio:

- Anca Toader (latura teoretica si editoriala)

- Valentin Panduru (aspecte tehnice)

Daca vreti mai multe informatii, puteti lua legatura cu Adrian Raspopa, coordonatorul programului, la araspopa[at]soros.ro.

Puteti sa imi scrieti si mie, promit sa va ajut cu sfaturi – primul pas spre a castiga e sa va inscrieti! :)

Bafta!!!

Update

Mda, am cam neglijat blogul asta…dar numai pentru ca am scris noutatile din viata mea pe celelalte. Mai exact, am povestit cum am fost exmatriculata de la Facultatea de Litere (Universitatea Bucuresti), unde sunt in anul III, IDD, la specializarea Relatii Publice. Motivul exmatricularii? Nu mi-am platit taxa. Doar ca eu o platisem. Intre timp, in principiu m-au reinmatriculat (desi urma sa primesc pe fax decizia sau ceva asemanator). Tot intre timp, directoarea Centrului ID a descoperit blogul meu de student si s-a enervat de ce scria acolo. Nu mai reiau toata saga, o puteti citi pe blogul meu Student in Romania.

Alte noutati au legatura cu proiectul imobiliar – Family Villa incepe sa arate din ce in ce mai bine, iata o poza de saptamana trecuta:

family-villa-fatada-sud-0

Si una de ieri:

family-villa-fatada-sud-tencuita-1

Abia astept sa vina si geamurile termopan si sa fie zugravit si exteriorul…este clar cea mai frumoasa cladire din zona, se opreste lumea si se uita admirativ. Ne-am decis (desigur, daca nu apare vreun cumparator intre timp) sa ne mutam intr-unul dintre apartamente (in cel cu terasa de 60 mp de la mansarda) pana cand vom reusi sa terminam si casa noastra. 

In rest, profesional am destul de lucru, ceea ce e minunat. Iar in timpul liber ne uitam la Scrubs. A…si la The Celebrity Apprentice, noul sezon cu vedete. Desi sunt vedete mai mult pentru americani, caci multi sunt cvasi-necunoscuti pentru mine. 

Rezist din ce in ce mai putin sa ma uit la stiri…poate pentru ca nu stiu unde naiba sunt stirile, in mare parte din timp.

Haine cu suflet

Am cunoscut-o pe Mihaela Branza, proprietara firmei Sorinna , in urma cu multi ani – la Slobozia, orasul meu natal. Stiu ca, dupa Revolutie, a avut curajul sa iti transforme pasiunea pentru design vestimentar intr-o mica afacere, pe care am urmarit-o dezvoltandu-se de la stadiul de atelier la stadiul de spatiu de productie de serie. A imbracat vedete de televiziune, a participat la targuri la Paris sau prin alte capitale, dar a ramas tot timpul o femeie de o modestie si de un bun-simt incredibile. Acum i se rupe inima ca a fost nevoita sa renunte la o parte din angajate si stie ce inseamna asta pentru familiile lor. A trebuit sa inchida si magazinul deschis in Slobozia. Criza despre care se vorbeste la televizor e de-adevaratelea. Dar Mihaela nu se lasa. Incearca, timid, sa “atace” piata online. Cu ajutorul prietenilor, a facut un site, unde doamnele si domnisoarele interesate isi pot comanda produsele vestimentare care le fac cu ochiul. Pozele pentru site le-a facut chiar ea (iata cateva mai jos). Mihaela nu e un “patron”, ci un om cu suflet mare si pasiune pentru haine. Iar pentru mine este un om foarte important, o prietena foarte buna cu care ma intalnesc rar, dar pe care o port in suflet tot timpul. Dar, hai, sa nu ma siropesc. Aruncati o privire pe site-ul Sorinna Collection (cine stie, poate va face ceva cu ochiul!)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.