In mod curios, desi acum sunt intr-un fel de concediu prelungit, nu prea am mai scris pe blog. Desi as fi avut ce. Chiar multe “ce”. V-as fi putut povesti chestii legate de organizarea minunatei noastre nunti, cum am stat eu mai bine de trei ore la pictat pe fata si cum jumatate dintre invitati (including my mother-in-law) nu m-au recunoscut cand am intrat la bratul nasului. M-as fi putut revolta de prostiile de la televizor, de batalia asta spiralanta (is that a word? suppose not) pentru audienta, care a facut ca nici macar televiziunile de stiri sa nu mai fie ce au fost si sa se tabloidizeze si ele maxim (nu prea mai pot sa ma uit la stiri, stau cu televizorul pe Travel&living, am invatat ordinea tuturor emisiunilor). Sau de cum am facut eu doua sedinte de solar (deh, vroiam sa fiu o mireasa bronzata) fara ochelari (ca nu stiam ca se pun…si am mai si deschis ochii cand eram inauntru…da, stupida, I know!) si despre cum, a treia oara cand m-am dus si am descoperit ca erau obligatorii ochelarii, doamna de la solar mi-a zambit sfidator cand am amenintat-o cu Protectia consumatorului. (A, iar cateva zile mai tarziu am vazut la TV ca OMS a declarat solarul cancerigen…si de atunci ma tot uit la alunite, sa nu creasca). As fi putut sa va povestesc pe larg despre cei doi pisoi ai Sarei (macar poze si filmulete am tot pus) pe care ii iubesc de nu mai pot si de care va trebui sa ma despart peste doar cateva zile (ca pleaca fiecare la noua lui familie). Despre printesa Isis (pisoiasul gri) care nu vrea deloc sa manance crantanele, ci considera ca in castronelul acela e locul de facut pipi (s-a intamplat doar de doua ori, cand nu eram acasa…altfel, am tot prins-0 dand tarcoale si am dus-o la litiera). Despre printisorul Cream, care era salbatic rau cand era micut si nu vroia deloc sa stea la mangaiat, iar acum vine noaptea, se lipeste de mine si toarce si ma pupa pe gura. Sunt sigura ca ar mai fi fost si alte chestii de povestit, dar nu stiu de ce, nu mi-a venit. Poate din motive de Facebook, de care sunt chiar addicted. Poate din motive de lene. Dar sunt inca aici, alive and kicking!!! Si acum va las, ca a venit Isis sa vada ce fac si, evident, s-a suit pe tastatura mea.bbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb (asta e de la Isis, cu pupici!)
PS Iata si doua filmulete noi cu pisoii…care tocmai au implinit ieri doua luni!!!



Pisoiasii sunt absolut minunati, deliciosi, bibelouri de portelan. Eu zic ca nu mai raspunzi la usa cateva saptamani si sa ii pastrezi
))
Mai ales dupa ce i-am vazut live, in actiune… imi venea sa bag unul in geanta cand nu erai atenta
Pai ii mai am in custodie si saptamana asta…doctors’ orders!!! Asa ca ma bucur de tot timpul ramas cu ei
Dragalasi pisoiasii! M-au facut sa rad si sa-mi aduc aminte de cei pe care i-am avut candva si erau de tot hazul.