Am cunoscut-o pe Mihaela Branza, proprietara firmei Sorinna , in urma cu multi ani – la Slobozia, orasul meu natal. Stiu ca, dupa Revolutie, a avut curajul sa iti transforme pasiunea pentru design vestimentar intr-o mica afacere, pe care am urmarit-o dezvoltandu-se de la stadiul de atelier la stadiul de spatiu de productie de serie. A imbracat vedete de televiziune, a participat la targuri la Paris sau prin alte capitale, dar a ramas tot timpul o femeie de o modestie si de un bun-simt incredibile. Acum i se rupe inima ca a fost nevoita sa renunte la o parte din angajate si stie ce inseamna asta pentru familiile lor. A trebuit sa inchida si magazinul deschis in Slobozia. Criza despre care se vorbeste la televizor e de-adevaratelea. Dar Mihaela nu se lasa. Incearca, timid, sa “atace” piata online. Cu ajutorul prietenilor, a facut un site, unde doamnele si domnisoarele interesate isi pot comanda produsele vestimentare care le fac cu ochiul. Pozele pentru site le-a facut chiar ea (iata cateva mai jos). Mihaela nu e un “patron”, ci un om cu suflet mare si pasiune pentru haine. Iar pentru mine este un om foarte important, o prietena foarte buna cu care ma intalnesc rar, dar pe care o port in suflet tot timpul. Dar, hai, sa nu ma siropesc. Aruncati o privire pe site-ul Sorinna Collection (cine stie, poate va face ceva cu ochiul!)








eu zic sa te lasi. toti handicapatii isi fac blog, hai sa ne “blogalizam” toti sa fim cool ca doar ce dracu`.
@you suck: sa stii ca m-am amuzat teribil de comentariul tau…nu stiu ce am facut sa il merit, dar – desi ai folosit un cuvant pe care l-ai dorit jignitor, sa stii ca am multi prieteni cu handicap care sunt niste oameni minunati, asa ca voi considera ca ai vrut sa imi faci un compliment. Pe de alta parte… eu am “balls” si nu voi sterge comentariul tau, caci sunt sigura pe faptul ca sunt chiar cool…in schimb, tu nu ai avut curaj sa semnezi cu numele tau sau cu adresa ta de e-mail…halal asumare a opiniei :::)
De curand mi-am facut si eu un blog: tot cu haine….
“You Suck” , ca sa intri in rand cu lumea sa te vada si sa te cunoasca nu trebuie sa ti capul in pamant ca si tine – trebuie sa il scoti cumva la suprafata!
Da Mirela…ai perfecta dreptate….tot ce ai scris referitor la Mihaela e purul adevar. Desi sunt plecata de 9 ani din Slobozia, am cunoscut-o de cind a inceput in acel mic atelier de la “Proeictari”….Au trecut anii…si din mic, a ajuns mare….Numai ca a ramas acelasi om, modesta si delicata, o prietena adevarata. Iti multumesc ca ai postat cuvintele astea frumoase, fapt care m-a facut imediat sa o sun dupa atitia ani.
Preturi exorbitante,marfa de proasta calitate.
pai… nu prea are gust. pacat de atat chin. nu?