Dupa o zi in care m-am impartit in cinspe directii si am pus in practica zicala “cine nu munceste, nu greseste”….o prima veste buna (de fapt a doua…prima a fost cand au inceput prietenii pe mess sa imi spuna ca m-au auzit la radio – foarte tare! numai eu nu m-am auzit, ca eram prea ocupata sa ma dau cu capul de pereti). So, vestea buna 2: ninge!!! Sunt inca la birou, la mansarda…iar de aici zapada se vede alba si curata si pufoasa, s-a asezat deja pe geamurile aproape orizontale. Mai am de stat aici vreo ora, asa ca i can keep pretending ca asa e si afara. adica nu mocirla, nu claxoane, nu (more) stres.


