Just Mi

Acum mi-au mai trecut un pic nervii, ca a trecut deja o ora de cand am ajuns acasa. Am avut azi nefericita idee de a ma duce pana la Obor cu metroul. La dus a mai fost cum a mai fost. Insa la intors….horror!!! La iesirea din metrou, la Victoriei, era un puhoi imens de oameni care vroiau sa intre. Si nu intelegeau ca intai trebuie sa iesim noi, ca sa aiba ei unde sa intre. Tot peronul era plin pana la refuz de oameni, majoritatea mergand in sens invers celui din care veneam eu. Mi-au trebuit vreo cinci minute sa ajung la cealalta linie. Si cand am ajuns…si acolo era o linie compacta de oameni, pe marginea peronului. Tot asteptand metroul linia s-a ingrosat atat de mult incat s-a lipit de perete. Si metroul tot nu venea. Ceasul arata deja zero minute, se daduse peste cap, ca nu stia sa numere decat pana la 9. Cred ca dupa vreun sfert de ora a venit si metroul. O voce feminina usor iritata ne spunea ca mai vine unul peste un minut. “Dracu’ va mai crede!” a zis un domn cu mustata din spatele meu, cu aer de intelectual. Si cand a venit metroul m-am pomenit si eu in situatia de a nu mai lasa lumea sa iasa. Ca toti impingeau din toate directiile. Acum am inteles. Eu am avut “noroc”, am incaput – oprise un vagon cu usa chiar langa mine. Pana am ajuns la Unirii am auzit in fiecare statie chestia cu trenul urmator vine peste un minut. M-as fi dus sa il iau de gat si pe conductorul trenului. WTF ne zici tu ca vine peste un minut. Pai ce naiba ai facut tu de nu ai venit mai devreme? Cat de complicat poate sa fie sa pleci cu trenul la doua-trei minute dupa anteriorul. Sa nu lasi pauze de 15 minute. Se vede treaba ca e foarte complicat. Ma bucur ca nu trebuie sa trec prin asta in fiecare zi. Nu as rezista mult.