Just Mi

Ca tot mi-am amintit de vremea lui “Iliescu presedinte!” (iubitul meu e de vina, ca m-a lasat singura acasa si ma plictisesc), uite ca am dat cautand ceva prin cd-urile mai vechi peste o poza “de colectie”. si chiar de trista amintire, as putea spune. da, recunosc precum betivii plini de speranta ca se vor face bine, ca l-am iubit pe basescu. ei, nu chiar ca d-na udrea (yaaaak!!!), ci ideea de basescu presedinte. e drept ca iubirea mea se datora de fapt urii fata de psd si, in primul rand, fata de nastase (facusem o criza cu cateva zile inainte de alegeri, numai la gandul ca ar fi posibil sa mai trebuiasca sa fac stiri cu nastase inca patru ani…nuuu!!!). ei bine, am stat si eu (ca muulti altii) la cozi imense, in frig, sa il votez pe base. si in dimineata zilei in care s-au anuntat rezultatele partiale, am transmis la emisiunea de 11 in direct de la BEC si apoi am mituit un taximetrist sa ma duca in cea mai mare viteza inapoi la birou, unde era base in direct. si cand a iesit din studio, am fost prima care l-a rugat sa faca o poza. deci e o poza care a intrat in istorie. numai ca acum mi-as dori sa intre in istorie si individul asta pe care l-am votat cu bucurie inconstienta. inca mai cred eu asa ca ne trezim cu totii, chiar daca unii mai greu, din mirajul inca unui vot irosit pe gaste. Ma mai ironizeaza uneori prietenii cand il injur pe “domnul presedinte”, amintindu-mi ca eram un suporter inflacarat. Ei, da, ERAM, imi asum trecutul. Dar zice o vorba: numai prostii nu isi schimba niciodata parerile! (convingerile) Eu zic ca am totusi un pic de minte. Cat sa vad dincolo de ha-ha-ha-uri.