Deci m-am defectat. Dintr-o femeie normala, care periodic trebuie sa intre intr-un magazin sa isi ia o bluzita sau ceva-orice, sa nu intre in sevraj…m-am transformat in…habar nu am ce, dar undeva prin zona “santierist”
De vreo luna de zile (sau doua?) am tot batut magazinele de bricolaj din Bucuresti, in cautare de chestii necesare pentru amenajarea apartamentului din Family Villa in care ne vom muta noi (pana de Craciun, speram!). Recunosc ca (shopoholica de mine!) sunt fascinata de Dedeman, Hornbach, Bricostore, Mr Bricolage, Praktiker, Romstal etc. As petrece ore in sir holbandu-ma la rafturile cu chestii pe care le inteleg si cu chestii pe care nu le inteleg. Si nu ma refer la gresie, faianta, cazi si WC-uri, caci pe astea le-am luat de prin alte magazine (de fapt, pentru cada, WC si chiuveta de la baie am optat pentru ceva inedit – vor fi facute din Corian si avem mari emotii in legatura cu modul in care vor arata la final, dat fiind ca firma care le face nu a mai facut pana acum decat chiuvete din Corian…deci o premiera si pentru ei, si pentru noi). Dar ma fascineaza rafturile cu suruburi, cu prize, cu intrerupatoare, cu corpuri de iluminat (of, inca nu am gasit ce imi doresc pentru bucatarie, dar trebuie sa existe pe undeva!), cu robineti, pere de dus si alte chestii. Si imi place ideea de hangar a acestor magazine…spatiile laaargi si posibilitatea de a intreba angajatii tot felul de chestii. Problema e ca saptamana trecuta am cam terminat cumparaturile care necesitau vizite la asemenea magazine, ceea ce imi produce un soi de nostalgie. Nu aveti nevoie de un shopping-partner pentru chestii bricolajante???
Am remarcat (trasa de maneca de mai multa lume, de altfel) ca scriu muuult mai rar pe blog in ultima vreme. Care ultima vreme pare sa coincida cu statul mai mult pe Facebook. Unde in loc sa ma aberez in 500 de cuvinte, ma aberez in 10-20. Dar mult mai des. Adica atat de des cat imi vine sa ma aberez. Si – bonus! – ma pot abera si in calitate de comentator instant la aberatiile altora (va rog, nu va simtiti lezati, folosesc cuvantul aberatii cu o nota duios-prietenoasa, nicidecum crud-rautacioasa). Bonus suplimentar – cand am un moment liber, pot da click repede sa vad ce imi mai face recolta sau ma pot razboi prin Cuba cu cate unul si altul. Evident, tot pe FB, caci sunt tot felul de jocuri acolo – eu sunt fan Mafia Wars si Farmville, ati ghicit. Si atunci, cum naiba poate bietul blog sa mai tina piept tentatiilor FB?? Cand am acolo chiar si sectiunea Notes, care functioneaza, de fapt, tot ca un fel de blog. Si pot pune si poze, si video si o tona de aplicatii (unele enervante, altele haioase…na, in functie de starea de spirit, mai degraba). Asa ca, usor-usor, m-am dezlipt cumva de blogul asta, de care mi-e inca foarte drag, la fel de drag ca de pisica mea Sara, pe care am facut-o vedeta – de altfel – atat pe blog, cat mai ales pe Facebook. O sa mai scriu si aici, din cand in cand, cu siguranta. Dar, daca va intrebati ce mai fac sau ce ma mai enerveaza zilele astea, zic sa va faceti un cont pe FB (caci daca aveti deja, sigur nu va mai puneti niciuna dintre intrebarile de mai sus!).
Ca tot romanu’, am fost si eu aseara la concertul Madonnei. Initial, cu un oarece entuziasm. Nu ca as fi un mare fan Madonna, dar na! She is a legend, after all si ma gandeam ca va fi un show misto. Desi o parte din entuziasm il pierdusem dupa ce, de doua zile incoace, televiziunile noastre au luat-o razna, urmarind-o intr-una pe Madonna, de parca their life depended on it. Wow, am vazut-o la geam. Ah, nu a iesit din hotel. Vai, vrea 500 de trandafiri etc. etc. etc. Anyway, recunosc ca eram relativ happy ca mergem la concert.
Dupa ce am intrat in tarc, primul lucru care m-a izbit a fost praful. Care se ridica din toate directiile, sub picioarele noastre si ale celorlalte mii de concert-goers. Altfel…era ok, ne-am luat cuminti jetoane, cu care ne-am luat suc, bere, hot-dog etc.
Am fost impresionati si ca DJ-ul a inceput la marele fix, adica la 8. Ne-am gandit ca wow, super profi!!! Ce mixa el acolo era chiar ok, asa ca am intrat in atmosfera si abia asteptam sa vina diva. Pe la 9 fara 10 insa DJ-ul si-a terminat treaba si …s-a facut liniste. Nu ne-am pierdut insa cheful, gandindu-ne ca vom avea 10 minute de pauza, dupa care incepe Madonna. Yeah, right!!! Dupa inca vreo 40 de minute nu mai eram asa de entuziasti, rabdatori si interesati:
Ati remarcat, da, huduielile tuturor, la momentul la care credeam ca va incepe, pana la urma…dar nu a inceput…a mai durat vreo 10 minute pana s-a decis sa ne onoreze cu prezenta ei.
Evident, nu vedeam aproape nimic din scena la cei 1.62 m ai mei. Si aproape ca nu vedeam nici ecranele. Dar recunosc ca vroiam sa imi placa, vroiam sa mi se para cool show-ul si concertul si tot…si sa ma distrez, si sa spun ca ce misto a fost, wow, minunat, nu am mai vazut asa ceva. Dar, vorba lui Ionut, la Depeche Mode a fost muuult mai misto. Nu a avut show-ul Madonnei, dar cand scotea baiatul ala niste sunete pe gura, te cutremurai. Nu a fost cazul aici…m-am bucurat, moderat, de ideea ca o vad pe Madonna (so to speak – in sensul ca, pe la jumatea concertului, ne-am mutat mai in spate, de unde vedeam bine ecranele si chiar o bucata de scena…yeeey!!!).
Naspa a fost la final, cand in loc sa dea gardurile alea improvizate la o parte, am iesit tot pe unde am intrat, la ingramadeala si cu nori de praf imensi in jurul nostru. Si tot drumul pana acasa, pe jos, ne-am gandit ce a vrut sa spuna cand ne-a vorbit despre discriminarea romilor. Ne-a tinut o lectie anti-discriminare (adica, baieti, nu e frumos sa discriminati), o poezie pe care o spune la toate concertele? Sau a facut ea, in capsorul ei blond, o asociere Romania – Romani si s-a gandit sa ne spuna ca si ea crede ca nu e frumos sa fim discriminati. Azi-noapte cand am ajuns acasa, ma gandeam ca o sa vad vorbindu-se la stiri despre asta…dar nu a fost asa. Televiziunile erau preocupate, desigur, sa ne arate usa de la intrarea in hotelul divei si, in paralel, intrarea de la aeroportul Baneasa. Caci, desigur, incepuse nebunia de dupa: pleaca in noaptea asta? mai sta pana maine? poate chiar ne viziteaza un pic? Doaaamne, cate variante!!! Recunosc, in dimineata asta inca nu am dat drumul la televizor, nu am citit niciun ziar online, nimic….mi-e frica. Si apoi, e ziua mea si fac ce vreau! Ma rog, aproape ce vreau…ca nu avem apa calda si nu pot sa fac baie, de pilda…iar dusul cu apa rece nu prea m-a scapat de tot praful de azi-noapte.
PS Tocmai a postat cineva un comentariu la clipul meu video cu waiting for madonna…spunand ca”What a dumb video. She always comes on late. Most fans know this.”. Ei, io-te ca io nu stiam (si nici altii din jurul meu, ca altfel nu o fluierau asa cu sarg)…si nici nu mi se pare deloc cool.
Citeam zilele astea ca preturile locuintelor noi au scazut intre 15-40% si ca asta inseamna pierderi pentru vanzatori si pentru bancile care le-au acordat credite, luand in garantie terenul sau poate constructia la rosu. Ma cam enerveaza abordarea asta, caci aproape nicaieri nu vad sa se vorbeasca despre faptul ca nu doar vanzatorul (poate) pierde, ci si cumparatorul. El stie de la televizor ca au scazut preturile, dar in loc sa fie atent si la CAT au scazut, se asteapta sa gaseasca un chilipir extraordinar. Cand nu-l gaseste, se enerveaza si chiar “face urat”.
Stiu din experienta personala, avem un mic proiect cu 8 apartamente despre care v-am mai povestit (Family Villa) si am avut zeci de experiente nefericite cu oameni care sunau si ma injurau la telefon ca nu le scad pretul la jumatate (sau ca de ce avem suprafete atat de mari la apartamente, ca ei vor unul mic-mic, sa se incadreze in bani). Degeaba le explicam eu ca ceea ce am construit noi se adreseaza unor oameni care chiar isi doresc confort, nu inghesuiala ca in blocurile comuniste, degeaba incercam sa le spun ca le oferim calitate maxima, ca vila e construita “ca la carte” astfel incat sa reziste la seism de 9 pe scara Richter, ca ii rog sa vina la vizionare insotiti de un expert in constructii pentru a se convinge (sau macar sa se uite pe site, unde am tot puse poze si informatii de cand am inceput constructia, sa vada omul exact ce s-a facut), ca avem finisaje pe care nu le mai gasesc in alta parte etc. Nuu, cumparatorul roman vrea cat mai ieftin si stie el ca tu construiesti cu 300 euro/mp, deci vrei sa il jecmanesti daca ii ceri mai mult de 5-600 euro/mp. Desigur, eu ii invit sa construiasca singuri cu banii astia, ii invit sa cumpere din alta parte, unde e mai ieftin (asa cum, de altfel, ma ameninta multi, in speranta ca le voi spune “bine, fie, ti-l dau cu 500 euro/mp”).
Problema e ca aceasta presiune poate face rau, in ultima instanta, tot cumparatorului – caci sunt dezvoltatori (am vazut cu ochii mei – desigur insa ca nu vreau sa generalizez) care au scazut preturile pana la asteptarile clientilor…insa in detrimentul calitatii (adica si-au cam batut joc). Avem, asadar, un client multumit ca a iesit ieftin si are casa lui…dar multumirea asta nu va fi de durata, caci nu va trece mult pana ii va cadea tavanul in cap, i se va defecta instalatia de la baie, va face igrasie pe peretii exteriori caci izolatia nu a fost executata corect etc.
Inteleg perfect constrangerile financiare…insa cred ca goana asta nebuna dupa “ieftin, ieftin, cat mai ieftin” nu este deloc sanatoasa, pe termen lung. Iar un apartament este o investitie pe termen lung. Cred ca un rol important in toata aceasta ecuatie il are si presa, care trateaza totul superficial, vorbind doar intr-una despre scaderea preturilor, desi cred ca romanul nostru chilipirgiu ar trebui educat si in sensul de a pune mai multe intrebari atunci cand vrea sa cumpere o casa, nu doar “cat costa? are usa metalica? e cu centrala de apartament?”. Caci astea sunt cam toate intrebarile pe care le aud de la majoritatea celor care ma suna. Ce sa le mai explic eu, de pilda, cate tone de fier beton am turnat in fundatie si la ce adancime pentru a asigura rezistenta cladirii (caci locuim, totusi, sub amenintarea unui cutremur mare, candva in viitor, nu?), ca avem instalatii de cupru si distribuitor (astfel incat, atunci cand dau drumul centralei, apa calda sa se duca simultan, de la distribuitor, in mai multe directii, spre diferitele camere si calorifere…economisind astfel energie fata de varianta in care apa circula pe un singur traseu, de la calorifer la calorifer, racindu-se pe parcurs). Sau ca avem microventilatie la geamuri, ceea ce permite aerisirea apartamentului chiar si atunci cand stapanii pleaca in concediu.
Evident, sunt si oameni carora le pasa foarte mult de ce cumpara. Unul dintre clientii nostri ne-a cerut, de pilda, inclusiv proiectul de rezistenta, sa il arate unor experti, s-a interesat de toate detaliile, pana la ultimul. Ceea ce mi se pare chiar normal. Caci daca am cumpara o bluza, am intoarce-o pe toate partile, sa nu aiba vreo cusatura desfacuta etc. Daramite la un apartament!
Asa ca, daca ati citit pana la capat aceasta postare si intentionati sa va cumparati un apartament/casa, deschideti bine ochii. Daca nu va pricepeti la constructii, luati cu voi la vizionari pe cineva care se pricepe si poate sa puna intrebari in locul vostru sau sa observe eventualele probleme (unele remediabile, altele nu). Iar daca pretul pe care il obtineti e chiar mult mai mic decat in alte parti…as zice sa fiti circumspecti si sa verificati cu si mai multa atentie inainte de a semna antecontractul si de a va bucura de norocul care a dat peste voi.
In mod curios, desi acum sunt intr-un fel de concediu prelungit, nu prea am mai scris pe blog. Desi as fi avut ce. Chiar multe “ce”. V-as fi putut povesti chestii legate de organizarea minunatei noastre nunti, cum am stat eu mai bine de trei ore la pictat pe fata si cum jumatate dintre invitati (including my mother-in-law) nu m-au recunoscut cand am intrat la bratul nasului. M-as fi putut revolta de prostiile de la televizor, de batalia asta spiralanta (is that a word? suppose not) pentru audienta, care a facut ca nici macar televiziunile de stiri sa nu mai fie ce au fost si sa se tabloidizeze si ele maxim (nu prea mai pot sa ma uit la stiri, stau cu televizorul pe Travel&living, am invatat ordinea tuturor emisiunilor). Sau de cum am facut eu doua sedinte de solar (deh, vroiam sa fiu o mireasa bronzata) fara ochelari (ca nu stiam ca se pun…si am mai si deschis ochii cand eram inauntru…da, stupida, I know!) si despre cum, a treia oara cand m-am dus si am descoperit ca erau obligatorii ochelarii, doamna de la solar mi-a zambit sfidator cand am amenintat-o cu Protectia consumatorului. (A, iar cateva zile mai tarziu am vazut la TV ca OMS a declarat solarul cancerigen…si de atunci ma tot uit la alunite, sa nu creasca). As fi putut sa va povestesc pe larg despre cei doi pisoi ai Sarei (macar poze si filmulete am tot pus) pe care ii iubesc de nu mai pot si de care va trebui sa ma despart peste doar cateva zile (ca pleaca fiecare la noua lui familie). Despre printesa Isis (pisoiasul gri) care nu vrea deloc sa manance crantanele, ci considera ca in castronelul acela e locul de facut pipi (s-a intamplat doar de doua ori, cand nu eram acasa…altfel, am tot prins-0 dand tarcoale si am dus-o la litiera). Despre printisorul Cream, care era salbatic rau cand era micut si nu vroia deloc sa stea la mangaiat, iar acum vine noaptea, se lipeste de mine si toarce si ma pupa pe gura. Sunt sigura ca ar mai fi fost si alte chestii de povestit, dar nu stiu de ce, nu mi-a venit. Poate din motive de Facebook, de care sunt chiar addicted. Poate din motive de lene. Dar sunt inca aici, alive and kicking!!! Si acum va las, ca a venit Isis sa vada ce fac si, evident, s-a suit pe tastatura mea.bbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb (asta e de la Isis, cu pupici!)
PS Iata si doua filmulete noi cu pisoii…care tocmai au implinit ieri doua luni!!!
…sau cel putin asa ne spune toata lumea. Si noua ni s-a parut la fel Sunt inca obosita (caci ieri, dupa trei ore de somn, am fost si la Slobozia, la traditionala ciorba de potroace). Deci nu voi scrie prea multe. Dar puteti vedea poze aici (vom mai adauga, pe masura ce mai primim de la prieteni. Si de la fotograful oficial).
PS: Da, tipa bruneta si pictata pe fata eram eu!!!
De ieri, de pe la 3 dupa-amiaza, sunt o doamna. Doamna Rus, mai exact (da, mi-am pastrat numele, ca o (fosta) vedeta ce sunt, of course
Cununia civila a fost cea mai funny la care am asistat vreodata. Cu atat mai funny, cu cat eram distribuita intr-un rol principal. Nu a apucat nimeni sa filmeze partea in care am zis DA (desi recunosc ca devenisem usor emotionata cand ne-a intrebat), insa totul a inceput brusc, pana sa ne dezmeticim ce ni se intampla.
A reusit Sorin sa inregistreze secventa imediat urmatoare – iar filmuletul (si mai ales comentariile de pe parcurs) vorbesc de la sine:
(Ca sfat pentru orice cuplu care se va casatori la Primaria Sector 3…acceptati fotografa primariei, pozele costa 200 lei, dar chiar fac toti banii, pentru ca primiti mai mult decat poze…eu am ras cu lacrimi, pana la urma).
Ceea ce ne-a mirat a fost ca desi era miercuri, au fost multe cununii…pe banda rulanta, exact ca in weekend. Deci oamenii inca se mai casatoresc, we are not alone
Cel mai tare cadou de cununie a venit de la nasi…si l-am primit cu cateva zile inainte. E o masina de facut paine – iar in prima seara, imediat dupa ce l-am primit, ne-am dus la non-stop (era trecut de 10 pm), am cumparat faina si drojdie si am facut paine. Care paine a iesit din cuptor pe la 1 jumate…ora la care eu si Ionut am mancat paine goala (am dat gata aproape trei sferturi din paine!) si eram fericiti ca noi o facuseram. A iesit chiar foarte gustoasa, iar a doua zi am facut si paine cu faina integrala si seminte…si aia a fost foarte buna. Si se pastreaza foaarte bine, suntem foarte incantati de noua noastra jucarie (azi o sa mai facem o paine Multumim, Elena si Adi!!!
